Nutritionist si profesor de antropologie si sociologie la Universitatea Georgia, USA, Pr. Abrams a predat la Universitatea din Tokyo si la Universitatea din Mexico. Ca specialist in antropoligia nutritionala, a condus studii de antropologie in Alaska, Mexico, Yucatan, Asia, Pacific, Africa si Orientul Mijlociu. Este autorul a 8 carti si 156 lucrari stiintific, fiind membru in:
- Asociatia Antropologica Americana
- Asociatia Americana de Sociologie
- Societatea de Cercetari Stiintifice
- Comisia Internationala pentru Alimente si Probleme Alimentare
- Comisia de Avizare a Fundatiei Nationale pentru Cercetari de
Nutritie
- Comitetul pentru Nutritie al on of the Asociatiei Americane de
Antropologie
- Academia de Stiinte din Georgia.
Conform cercetarilor stiintifice ale paleontologilor, speciile umane au existat pe pamant cateva milioane de ani. Peste 99 % din acest timp omul a fost vanator-culegator,pana la sfarsitul erei Palaeolitice.
Omul palaeolitic putea decat sa-si aleaga hrana dintre produsele comestibile si disponibile in mediul sau natural. Ca vanator-culegator, el manca plantele si animalele in starea lor naturala, asa cum sa gaseau in starea salbatica. El urmarea anotimpurile cand culegea fructele coapte pe care le consuma cu seminte si plante salbatice. El manca animale care le captura cu mainile goale sau cu unelte simple de piatra: animale mici sau mari, pasari, insecte, viermi, reptile, pesti, scoici, oua, sau chiar paianjeni. Scheletele umane ramase din era Palaeolitica arata ca acesti oameni nu aveau carii dentare si aveau o sanatate foarte buna. Dieta lor a fost evident foarte sanatoasa.
Acum circa 10 000 de ani, omul din Neolitic sau era agricola, in timpul careia s-a dezvoltat folosirea focului pentru pregatirea alimentelor, adica a gatitul. Cu dezvoltarea agriculturii, omul a trebuit sa lucreze mai greu decat inainte, pentru a planta, ingriji si recolta cerealele. Cu timpul, cantitatea de cereale consumata a crescut pana a devenit principalul aliment al omului (grau, paine, biscuiti, faina, etc.). In acelas timp, starea de sanatate a umanitatii s-a deteriorat in asa masura incat astazi, daca luam ca indicatori ai starii de sanatate a populatiei cariile dentare si bolile degenerative, aceste boli au devenit endemice.
In timp, omul a invatat sa produca si sa pastreze mari cantitati de alimente produse de agricultura, prelucrand, pastrand si preparand alimentele inainte de consum. Procedand asa el a modificat natura si calitatea alimentelor consumate si a redus considerabil varietatea acestora. De exemplu baza alimentara a multor fiinte umane se limiteaza in prezent la grau, orez, sorg, manioc, cartofi si radacinoase iar uneori doar unul sau doua din aceste alimente intr0o anumita regiune. Trebuie precizat ca nici-unul din din aceste produse nu se consuma in stare naturala: toate sunt prelucrate si alterate prin incalzire (gatit) inaite de a fi consumate. In era Palaeolitica, omul nu consuma deloc aceste produse sau le consuma in cantitati foarte mici.
Stramosii nostri din Palaeolitic mancau o mare varietate de produse naturale proaspete, fara a le altera, ei traind aparent in deplina sanatate cu aceasta dieta, care a ramas practic neschimbata pe parcursul a trei sau patru milioane de ani de dezvoltare a umanitatii.
Ca rezultat al originii noastre de vanator-culegator si deoarece genetica umana evolueaza foarte incet, dieta naturala instinctiva a stramosilor nostri este indupitabil cea mai ecologica, inca perfect adaptata speciei umane. Cunoasterea stiintifica moderna din domeniul antropologiei si nutritiei arata ca putem trai mai bine si avea o sanatate mai buna, oprind procesul de degenerare a speciei, simplu, asa cum propune aceasta carte, prin adoptarea unei diete instinctive naturiste.
Pr. H. Leon ABRAMS